Am invitat-o pentru prima dată la o ceaşcă cu ceai de tei, într-o după-amiază răcoroasă de iarna. M-am înfaşurat în păturică si am savurat-o prin “Căldura mare” cu ajutorul lui Caragiale. Eram doar clasa 1, cand am mers la prima noastră întâlnire imaginară. Şi de atunci, Literatura mi-a rămas în suflet ca o mare comoară descoperită în paginile parfumate si îngalbenite de carte veche.
După Caragiale au urmat toate cărţile pentru copii din mica bibliotecă a oraşului cenuşiu in care am crescut. Spre deosebire de alţi copii, am preferat acele cărţi cu mai puţine imagini, pentru că aşa credeam eu că poveştile vor fi nesfârşite. Cuvintele magice mă făceau să zbor într-o lume numai de mine ştiută, numai de mine descoperită, unde totul era plin de farmec si cu tot felul de personaje care mai de care mai ciudate. Eu deveneam prinţesa răpită de zmei, apoi un Făt-Frumos, cel mai mic dintre fraţi, câte un călăreţ singuratic sau un indian mic ascuns prin dulap, ori câte un Ali Baba iscusit…pe rând, fiecare personaj prindea viaţă şi îşi ducea la bun sfârşit faptele măreţe.
Dar Literatura nu a putut rămâne doar la stadiul de copil.
S-a născut în acea după-amiază răcoroasă sub semnul Soarelui. A crescut sub sentimentul reveriei, căutând absolutul, împlinirea cu orice cuvânt. Şi acum mă colorează toată în zâmbet şi ochi strălucitori. Mă hrăneşte, foaie cu foaie. Grădina mi-e plină de cuvinte sădite în mine.
Cartea, acea uniune de foi, Literatura, acea uniune dintre cuvinte s-a răspândit ca o aură din toate colţurile lumii, pretutindeni.
Un mic sfat de “literaterapie”: dimineaţa îţi poţi începe ziua cu câteva catrene subtile de-ale lui Omar Khayyam, se poate continua la prânz <în pauza de cafea si corn cu ciocolata> cu Octavian Paler, Reiner Maria Rilke... Seara ne odihnim pleoapele acompaniaţi de vocile celor care şi-au scris în continuare, istoria în Literatură, cu gust de vin roşu.
sursa foto: arhiva personala.
pentru Curtea Veche: "Un Eseu Despre Literatură pentru un Raft întreg de Literatură"
Mihaela: Munca si cuvintele-mi amintesc de El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha.
RăspundețiȘtergereThank you, JJ! it means a lot to me, because i am not very good at writing...and it seams i am always tilting at windmills :)
RăspundețiȘtergere