Editura Curtea Veche Publishing sub sechestru!

Tocmai ce retraiam o bucurie in timp ce faceam curat printre cartile din raftul cu carti, cand am citit apoi pe net despre Curtea Veche ca a fost sechestrata. Este a patra zi deja de cand sediul Editurii Curtea Veche este sub sechestrul "interlopilor", iar angajatii nu au avut si inca nu au voie sa intre la locul de munca. Patrimoniul Editurii Curtea Veche - multe carti si tot ce tine de documente importante, manuscrise unice, acte, calculatoare ce contin informatii esentiale - risca sa fie facute pierdute.

Irene Arsene, Directorul General Curtea Veche Publishing scrie pe blog:

"Nu există nicio hotarâre judecătorească prin care să fim obligaţi să nu ne desfăşurăm activitatea în imobilul din Ion Mincu, sau prin care să se dispună evacuarea noastră din imobil. În România anului 2010 ar trebui ca toate executările să fie făcute de executorii judecătoreşti şi nu de grupuri infracţionale.

Este evident pentru oricine ca suntem victimele unui abuz, iar în acest moment ne întoarcem către toţi autorii şi colaboratorii noştri şi facem un apel către ei pentru a ne sprijini în încercarea de a depăşi acest moment dificil. Nu este permis ca în anul 2010 un astfel de eveniment să se poată produce în chiar centrul capitalei! Un asemenea abuz poate dezechilibra iremediabil o activitate culturală şi aşa văduvită de orice fel de sprijin din partea autorităţilor centrale şi locale! Lungul șir de abuzuri ar trebui să se oprească aici!"

Prin Iunie, exact de ziua mea, am primit cadou de la Editura Curtea Veche o carte la alegere - cadou premiu de participare pentru concursul "Un Eseu Despre Literatura Pentru Un Raft Intreg De Literatura". Nu ma pricep eu la inventat scrieri frumoase, dar m-am bucurat pentru premiul de participare. Eu mi-am ales "Ultimul Patriarh" scrisa de Najat El Hachmi si nu regret.

Editura Curtea Veche Publishing sustine si azi flash mob-ul organizat de prietenii cartilor, in fata cladirii cu portile sudate, din Ion Mincu 11, Bucuresti, sediul editurii de mai bine de 10 ani. Cu totii vom citi din cartile editurii in semn de protest "in disputa simbolica dintre bastoanele de cauciuc si carte."

Astazi, incepand cu ora 1800, timp de doua ore Curtea Veche ofera cadou, carti celor care vin sa ii sustina in lupta cu "monstrul amenintator."

Oare ce se va intampla apoi cu Lumea Cartilor? Vor mai exista Librarii..? ..Edituri? In my Hometown, deja Libraria Diverta nu mai exista :( a fost desfiintata si ea...pacat...aici a ramas o singura librarie mai mare, superba, undeva pe galeriile unui hypermarket...si alte vreo doua librarii mici mici prin oras, dar doar atat....ce se va intampla acum si cu Editura Curtea Veche Publishing...?..pacat...:(

"Alice in Wonderland"

Un nou concurs pe CDB si o noua tema minunata. Si anume, o tema venita din Tara Minunilor, prin Alice. Da, acea Alice, singura "Alice in Tara Minunilor".tema: "Cutia cu bijuterii a lui Alice"

Charles Lutwidge Dodgson, ascuns sub pseudonimul Lewis Carroll, matematician, fotograf...este autorul faimoaselor lucrari "Alice in Tara minunilor" si "Alice in Tara Oglinzilor", dar si a poemelor "Jabberwocky" si "Vanatoarea de Snark" - sper ca traducerea mea sa fie destul de buna...:)
Literatura lui fantezista se incadreaza in genul nonsensului, a acrostihului, a jocului de cuvinte.

Si pentru ca tot vorbim de jocuri de cuvinte, pseudonimul Lewis Carroll are o poveste la fel de misterioasa ca si detinatorul lui.

Astfel, isi alege numele anglican "Lewis", ce vine de la "Ludovicus", latinescul pentru "Lutwidge".
Iar "Carroll" este un nume irlandez similar cu "Carolus", latinescul pentru "Charles".
Povestea lui Alice isi are originea in cateva momente reale petrecute alaturi de prieteni, si anume, familia Liddell, care avea trei fete, Lorina, Alice si Edith Lidell.
Iar intr-o zi de vara, pe o barca in larg, fiind un bun povestitor -nu ca mine- Charles Lewis Carroll i-a inveselit cu o poveste minunata.

La rugamintile lui Alice Liddell, matematicianul si-a pus ideile pe foi si a realizat un frumos manuscris de 90 de pagini, cu 37 schite personale, dedicata "Un cadou de Craciun pentru un drag copil, in amintirea unei zile de vara", in 1864.
Initial Cartea s-a numit "Alice si peripetiile ei Sub Pamant", dar fiind o carte pentru copii, Charles a marit-o cu cateva pagini, iar redactorul i-a publicat-o sub alt nume ales de scriitor, si anume "Alice si Aventurile ei in Tara Minunilor."

Charles Lutwidge Dodgson a mai cochetat si cu filozofia, cu fotografia si chiar cu religia. In legatura cu religia, era cat pe ce sa devina preot anglican, dar a cedat in ultima clipa si a zis "NU".

Ca fotograf, timp de peste 24 de ani, devenise foarte cunoscut si apreciat in acea perioada Victoriana.
Regina Victoria il indragea de-asemenea si pentru "Alice in Tara Minunilor".
Dupa un mister invaluit in jurul lui Lewis Carroll, acesta a fost nevoit sa rupa legatura cu familia Liddell.

Multi ani mai tarziu, Alice Liddell a fost nevoita sa vanda manuscrisul original la licitatie.
Acesta a fost cumparat de un colectionar american, dar apoi a fost returnat Angliei in anul 1948, ca dar de recunostinta din partea americanilor, fata de rolul englezilor in Cel de-al doilea Razboi Mondial.

Astfel, manuscrisul original "Alice in Tara Minunilor" este gasit si astazi la British Library.

Literatura - Une Belle Passion

Am invitat-o pentru prima dată la o ceaşcă cu ceai de tei, într-o după-amiază răcoroasă de iarna. M-am înfaşurat în păturică si am savurat-o prin “Căldura mare” cu ajutorul lui Caragiale. Eram doar clasa 1, cand am mers la prima noastră întâlnire imaginară. Şi de atunci, Literatura mi-a rămas în suflet ca o mare comoară descoperită în paginile parfumate si îngalbenite de carte veche.

După Caragiale au urmat toate cărţile pentru copii din mica bibliotecă a oraşului cenuşiu in care am crescut. Spre deosebire de alţi copii, am preferat acele cărţi cu mai puţine imagini, pentru că aşa credeam eu că poveştile vor fi nesfârşite. Cuvintele magice mă făceau să zbor într-o lume numai de mine ştiută, numai de mine descoperită, unde totul era plin de farmec si cu tot felul de personaje care mai de care mai ciudate. Eu deveneam prinţesa răpită de zmei, apoi un Făt-Frumos, cel mai mic dintre fraţi, câte un călăreţ singuratic sau un indian mic ascuns prin dulap, ori câte un Ali Baba iscusit…pe rând, fiecare personaj prindea viaţă şi îşi ducea la bun sfârşit faptele măreţe.

Dar Literatura nu a putut rămâne doar la stadiul de copil.

S-a născut în acea după-amiază răcoroasă sub semnul Soarelui. A crescut sub sentimentul reveriei, căutând absolutul, împlinirea cu orice cuvânt. Şi acum mă colorează toată în zâmbet şi ochi strălucitori. Mă hrăneşte, foaie cu foaie. Grădina mi-e plină de cuvinte sădite în mine.

Cartea, acea uniune de foi, Literatura, acea uniune dintre cuvinte s-a răspândit ca o aură din toate colţurile lumii, pretutindeni.

Un mic sfat de “literaterapie”: dimineaţa îţi poţi începe ziua cu câteva catrene subtile de-ale lui Omar Khayyam, se poate continua la prânz <în pauza de cafea si corn cu ciocolata> cu Octavian Paler, Reiner Maria Rilke... Seara ne odihnim pleoapele acompaniaţi de vocile celor care şi-au scris în continuare, istoria în Literatură, cu gust de vin roşu.

sursa foto: arhiva personala.

pentru Curtea Veche: "Un Eseu Despre Literatură pentru un Raft întreg de Literatură"

http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/rafturi-de-carti-pentru-gandurile-tale/