"Traditii de Primavara: Baba Dochia si fiul ei, Dragobete"

Desi Primavara inca nu a ajuns, si Iarna, cu ultimile suflari ne invaluie in nopti cetoase, noi ne pregatim, cu dor de cald, sa intampinam reinvierea naturii. Zana Primaverii ne anunta insa ca nu mai are mult: au aparut ghioceii!!!

Aici, Primavara are legenda ei: Povestea Babei Dochia. Acest frumos mit romanesc ce ne-a inseninat copilaria, ne spune despre Mărţişor si Dragobete, doua sarbatori ale Primaverii.

Se spune ca a fost odata, o batrana careia i se zicea Baba Dochia. Aceasta avea un baiat frumos, pe nume Dragobete, care era mandria ei. Insa într-o zi, Dragobetele s-a îndragostit de o fata frumoasa ca primavara, aceasta devenindu-i sotie. Baba Dochia a fost impotriva casatoriei lor. Asa ca, pentru a-si necaji nora si pentru a se razbuna, Dochia îi da într-o zi rece de iarna un ghem de lana neagra şi îi spune următoarele: „Du-te la parau şi spala acest ghem! Sa te intorci acasa abia când acesta devine alb şi curat!”.

Nebanuind nimic, fata pleaca la parau. Fata a încercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au început sa sangereze, culoarea lanii ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea întoarce acasa la soţul iubit, a început sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale şi i-a dat o floare roşie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Fericita aceasta a plecat spre casa, dar soacra sa, auzind povestea fetei, a acuzat-o ca acela ce i-a dat floarea nu era un simplu prieten- fata l-a numit Mărţişor pe acesta, nestiind ca acesta fusese Iisus Hristos.

Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, şi-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la începutul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea şi totul incepuse sa inghete. Dochia a ingheţat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra.

Rocile se pot observa si azi pe muntii Ceahlau, fiind o dovada de natura vie a acestui mit romanesc. (foto de pe web).

Dragobetele a devenit astfel traditie romaneasca, vestind pregatirile pentru sosirea Ghiocelului si a Martisorului. Probabil ca asa au aparut si martisoarele, frumoasele accesorii care vestesc revenirea la viata, la culorile proaspete, la Primavara.

Dragobetele se sarbatoreşte pe 24 februarie, in unele regiuni ale tarii pe 28 februarie sau la l, 3 sau 25 martie, confuzia fiind data de cele doua calendare, iulian si gregorian. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii imprumutate Valentine's Day, festivitate a iubirii. Iar Dragobetele este vazut ca un zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii, ca un fel de Cupidon.

La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare.

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era "iute de picior" şi o ajungea, iar fata il placea, il saruta. De aici provine expresia "Dragobetele saruta fetele!".

Sunt multe obiceiuri, datini diferite de la sat la sat....obiceiuri care de acum nu prea se mai pastreaza. Toate sunt frumoase, ca de basm. De exemplu, fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramaşiţe de zapada, numita "zapada zanelor", iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumuseţare şi pentru diferite descantece de dragoste. :)

In folclorul romanesc sunt povestite si alte traditii sau superstitii de genul: Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult.barbaţii nu trebuie sa le supere pe femei, pentru ca altfel nu le va merge bine tot anul:)
Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca şi sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiţi tot anul.
Daca în aceasta zi, fata nu si-a intalnit baiatul, se crede ca nu va fi iubita tot anul.
In aceasta zi, nu se coase şi nu se lucreaza la camp, nu se face curaţenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor ( Ups!:) trebuie sa-mi iau liber!).

Aceste frumoase obiceiuri de Dragobete s-au pastrat de acum, mai mult in amintirea batranilor. Dar cel mai frumos este atunci cand poti transforma orice zi intr-o Sarbatoare a Dragostei si sa crezi ca, alaturi de persoana iubita, fiecare zi este Dragobete, sau chiar Valentine's Day:).